Se rup lanțuri.. se dărâmă pereți.. orașe de aur.. lumi întregi.. și toate pentru tine.. pentru seducțiile tale dominante, pentru dorințele tale viscerale, pentru buzele tale aprige. la marginea zidului dintre tine și moarte mă voi ruga să fii, voi alerga ca să te prind, voi lupta să te am, te voi aprinde ca să luminezi. Condu-mă către Dumnezeul din noi mitologică făptură ce-ai aprins în mine focul până în măduva oaselor.. Și de-am să mor îngroapă-mă la umbra coapselor tale să naufragiez și să-mi gravez în ger amarul!
Niciun comentariu
Un comentariu este întotdeauna binevenit