Morţi fără îngropăciune

 Suntem suflete moarte în corpuri vii. Suntem suflete vii în corpuri moarte. Suntem ca să murim. Murim ca să fim. Gândim dar nu existăm. Până și gândirea este o iluzie.  Nici Dumnezeu și nici Diavolul nu există. Probabil ei sunt însăși primii morți ai Universului. La marginea lumii singurele ființe, eu și tu, stau cu picioarele în abis, nefiind. Un eu şi un tu. Atâţia eu. Câţi minuşi tu. Atâţia tu. Cât un singur Eu. Cineva ar trebui să-și asume povara de a ne arunca cu totul în marele vortex către nimic. Spațiul dintre mine și tine se micșorează obscen. Gândurile tale devin putrede. Știu că începi să mă vezi perfectă. Nu-i nimic, perfecțiunea duce ireversibil la nenorocire. Suntem salvați: până la urmă vom deveni și noi ca toți ceilalți.. Morţi fără îngropăciune

Text: Mihai Setelecan
Visual art: Sobre la muerte